Proclet

Urmatorul articol este o fantezie. Vine din admiratia sincera si profunda, pentru un om deosebit, care nu inceteaza sa ma uimeasca si sa ma satisfaca intelectual.

Dan Diaconescu termina emisiunea. E aproape 3 dimineata. Ultimii telespectatori au adormit. Camerele de filmat se opresc. Luminile se sting. Iese pe balconul apartamentului televiziune si aprinde o tigara. In stanga vede ASE-ul. De fapt nu-l vede, ca blocul lui e umbrit de altul, isi imagineaza doar. Bulevardul Magheru e atat de putin aglomerat noaptea. Nici o Dacie. Nici o miscare.

“Parca ar fi maidanul copilariei din Caracal. Chiriile sunt putin mai mari insa…I am an oltean, I am an alien, I am an alien in showbiz. Hihi, l-am parafredonat pe Sting.“

Pentru prima data dupa 10 ani ar dormi. Are nostalgia melatoninei.

“Ce-ar fi sa pun secretara sa imi stoarca melatonina de nou-nascut, sa dorm ca un ingeras ? Departe de senzational, departe de interzis minorilor, departe de crime, rapiri, elodii. Oare Luis Lazarus e pregatit sa preia stafeta?”

Cand se gandeste la Luis un zambet ii apare pe buze. Ii aminteste de el pe vremea cand lucra la Tele7ABC. ABC ABC ABC ABC ABC ABC ABC de sapte ori. Lazarus e putin mai incisiv, nu are inca parul grizonat in proportie de 90%, dar promite.

Termina de fumat dar ochii ii raman pironiti intr-un semafor. Se uita in gol.

“Am trecut de mult pe rosul bunului simt. Dar cine credea ca piticul din Caracal va avea limuzina, doua apartamente pe Magheru… si nu oricum, cu o televiziune instalata in ele. I-am jucat un farsa destinului. Cine mai are nevoie de Gabriel Fatu anyway.”

Si cum statea pierdut pe terasa apartamentului, singur si concentrat, o stea cazatoare brazda cerul. Danut ii zambi ingaduitor. Era inagaduinta cu care un om atat de bine realizat pe plan profesional si moral ii permite Universului sa mai aiba cateva secrete fata de el.

“Sunt Dan Diaconescu, doar unu sunt!… in direct!”