Proclet

…si a inceput un aurolac (aka Florinel) sa cante: “Mamelor din lumea-ntreaga, eu va dau un singur sfat, nu lasati copilul vostru, s-ajunga un imbuibat (pentru un barbat)!”. Am zis: “Stop!”, si m-am dus direct la aurolac. Intr-un fel imi aducea aminte de vechile manifestari artistice de pe plantatiile cu sclavi. Acelasi ten negru, aceeasi ochi tristi, acelasi ritm. “Mamelor… jazzzz…. ouuu…din lumea-n…treaga…jazzz…reggaeton tza… reggaeton jazz…”, “Cum te cheama!?”, “Soarbe zeama Pamantului”, “Lasa gluma!”. Si ce privire desteapta avea, si se scarpina in cap si mirosea a hoit, sarmanul Dionis era al nostru tanar la Caragiale invata pe langa asta, iar ochii, ochii aurolacului erau din alta lume. Asta m-a fascinat. Sa ma calc pe inima sa-i dau 1 leu ? Ii intind mana cu delicatete. El ma refuza la fel de politicos: “Banii nu au nici o putere. Eu am venit doar sa va vestesc.”

Mamelor din lumea-ntreaga, eu va dau un singur sfat, nu lasati copilul vostru, s-ajunga un imbuibat. (I might add: pentru un barbat).

Impresionat pana la refuz de intelepciune, intre doua statii am meditat la cele auzite si am cred ca am inteles unde dorea Florinel sa ajunga. “Micul imbuibat” nu este o poveste scrisa de Antoine de Saint-Exupery. In schimb s-a ocupat Caragiale (sa vezi coincidenta) sa dezvolte subiectul. Scolarii cuminti si silitori invata despre “Ionel” si “Goe”. Mai misto sunt “Ganea” si “Goian”, dar in numele educatiei e bine sa invatam despre societatea burgheza decadenta, despre moravuri, despre dulceata in ghete si purtari grobiene.

Ma scolarilor, ce credeti, ca eu nu stiu ca in voi nu se ascunde un Mic Imbuibat ? Gata sa urle la bunica (“proasto!”, “proasto!”), sa muste din matusa, sa loveasca, sa arunce, sa pape shaorma pana la perfectiunea sferei, sa tranteasca, sa chiraie (pe cuvant, ce cuvant) ca apoi sa se retraga in adulatie: “Put de lenes, dar sunt destept de pic!”. Mica mea bestie imbuibata e stapana peste sufletul parintesc, adulat ca un semizeu, are o stralucire de titan cacacios, care inca nu a terminat opt clase, dar care prin experienta acumulata si-a trasat liniile in viata. “Cere si ti se va da”, atat stie animalul, si ma-sa strange dupa el, spala dupa el, il lustruieste, ii inghite idioteniile si isi zice plina de speranta: “Ce copil cu personalitate am crescut!!! In plus soacra-mea e oricum e proasta… el are curajul sa-i spuna in fata!”.

Exact despre asta mi-a vorbit Florinel aurolacul in RATB. Despre copiii rasfatati peste masura. Nu e ironic. El un copil singur, fara parinti sa ne dea noua lectii despre rasfat ? Si da, bataia e rupta din rai, asa ca dragi parinti si pretini, luati de ascultati stairway to heaven, coborati militaria jos din pod, si… nu lasati copilul vostru sa ajunga un imbuibat. Intr-un final riscati sa-si faca blog…